,,Crenguţa de Iederă” – Purtători ai valorilor noastre netrecătoare

,,Ce este mai frumos pe lume decît cîntecul popular din inima mamei, altoit cu multă dragoste de tată, desprins din freamăt de codru, întreţinut de murmurul izvorului, care îţi răscoleşte întreaga fiinţă şi te înalţă deasupra vîntului, deasupra norului, deasupra negurii”, spune interpretul de muzică populară Nicolae Palit.
Colectivul etno-folcloric universitar ,,Crenguta de Iederă” este condus de distinsa interpretă de muzică populară, Maria Iliuţ care mai este numită şi ,,privighetoarea din munţii Carpaţi”.
,,Iedera este o plantă verde mereu, atît vara cît şi iarna. Ea este căţărătoare şi suge din copaci, de oriunde. Prin titlul dat ansamblului, am găsit anume ceea ce-i caracterizează pe aceşti tineri frumoşi, care caută să asimileze şi să promoveze tot ce-i frumos” ne spune doamna Maria Iliuţ.
Membrii colectivului folcloric sunt studenţii Universităţii de Stat din Moldova, ei sunt înzestraţi cu harul de a valorifica folclorul nostru moştenit de secole, sunt ambasadorii cîntecului moldovenesc care uneşte sufletele, inimile oamenilor. În sînul acestui minunat colectiv te simţi ca şi în sînul unei familii adevărate.
În componenţa unui număr de 38 de persoane, se prezintă cu un repertoriu bine închegat la orice festival, concurs, constituit din cîntece şi dansuri culese din nordul Moldovei şi Bucovinei.
O performanţă a „Crenguţei de Iederă” ţine de evoluarea strălucită în cadrul Festivalului Folcloric „În grădina cu flori multe”, care s-a desfăşurat la finele lunii iunie în capitala Bucovinei, străvechiul oraş Cernăuţ. Gazdele i-au primit pe artiştii din Chişinău cu toată căldura şi deschiderea ce-i caracterizează pe bucovineni: li s-au organizat plimbări prin oraş, excursii pe locurile eminesciene şi istorice, vizite la renumitele capadopere arhitectonice de importanţă europeană: Teatrul Dramatic-Muzical „Olga Kobâleanska” şi la splendida Reşedinţă a Mitropoliţilor Bucovineni.
Sala cu Orgă a găzduit la data de 4 noiembrie concertul de Gală al Festivalului-Concurs Municipal ,,La onor, la datorie” o trecere în revistă a cîntecelor populare ostăşeşti. Ajuns la cea de-a 11 ediţie, evenimentul cultural a avut acelaş obiectiv, să repună în circuit valori ale folclorului muzical, cîntece ostăşeşti aproape date uitării. După ce au trecut preselecţia juriului la concertul de gala au ajuns 14 colective şi 13 solişti, cu toţii sunt foarte receptivi la valorile stramoşeşti şi anume la acest gen - folclorul ostăşesc, ce exprimă un amalgam de sentimente şi emoţii. Ansamblul ,,Crenguta de Iederă” s-a prezentat la cel mai înalt nivel, obţînînd locul de frunte şi asta mulţumită conducătoarei ansamblului Maria Iliuţ.
Cu repezi paşi se apropie şi sărbătorile de iarnă, deja ansamblul are invitaţie la două concursuri municipale, la data de 20 decembrie va avea loc concursul ,,Tradiţii şi obiceiuri de iarnă” iar pe 24 decembrie Festivalul ,,Aprindeţi luminile”, pîna atunci colectivul se pregăteşte intens pentru ai uimi şi în acest an atît pe spectatori cît şi pe membrii comisiei cu noi perle ale folclorului nostru autentic. Repertoriul de iarnă va fi reprezentat prin colinde, urături şi nu în ultimul rînd dansul cu măşti care au un puternic substrat magic, pierdut de-a lungul timpului, ca de exemplu: dansul moşnegilor, căprele, urşii, ţigăncile şi nu în ultimul rînd dansul căiuţilor.
Foclorul a ajuns să fie ecoul unei culturi autohtone, pierdute azi în mare parte. Cîntecul popular nu are voie să dispară, el trebuie să renască, să existe in inima fiecăruia dintre noi, iar ,,Crenguţa de Iederă” împreună cu Maria Iliuţ au drept scop de a face auzit cîntecul moldovenesc pretutindeni căci precum vinul, aşa şi cu cîntecul popular, cu cît este mai vechi, cu atît el devine mai bun, mai valoros.

Pe urmele... Tălăncuţei

- Când v-am telefonat, cu propunerea de a realiza acest interviu, aţi refuzat din motiv că sunteţi foarte ocupată. Care-s acele ocupaţii la început de primăvară?

- În preajma sărbătorilor de primăvară, evident, avem multe evoluări. În plus, eu am şi nişte ore la Universitatea de Stat din Moldova. De fapt, acesta este şi un refugiu al meu, mai ales când nu prea am spectacole. Fireşte, noi, interpreţii, avem nevoie de concerte, de întâlniri cu publicul. În lipsa lor, eu mă retrag între aceşti minunaţi tineri care au îndrăgit cu adevărat cântecul popular şi, la îndemnul inimii ori la sfatul părinţilor şi buneilor, vin să studieze şi să promoveze tradiţiile noastre populare. Poate nu-i modest din partea mea să vă spun, dar suntem un ansamblu cu ţinută şi costum deosebite, iată de ce avem foarte multe oferte, spectacole grandioase, alături de interpreţi de mare valoare din ţară şi de peste hotare. De asta am zis că suntem solicitaţi şi, evident, foarte ocupaţi în repetiţii, evoluări, lecţii...

- Ce lecţii?

- La USM avem Facultatea de Arte Frumoase, unde durata studiilor este de trei ani, după care tinerii primesc o diplomă echivalentă cu cea de la facultatea de bază, în temeiul căreia, aranjându-se la serviciu, pot să mai aibă un salariu conducând un ansamblu artistic de copii etc. Se ţin ore de teorie şi practică, de canto, dans... Ce să vă spun, ca la cei mai performanţi artişti.

- Când aţi înscris prima pagină a succesului ca interpretă?

- A fost demult. Eram studentă la Conservator şi, cum se spune, la momentul şi locul potrivit mă găsise Andrei Tamazlâcaru, care m-a ascultat şi mi-a spus că şi-ar dori să aibă pe cineva să reprezinte zona folclorică de la nord în Ansamblul „Tălăncuţa”, lansat de vreo doi ani. Astfel, prin 1983, am venit la „Tălăncuţa”, de unde şi începuturile mele artistice.

- A fost uşor ca, venind din acea zonă specifică, să vă intergaţi în viaţa culturală a Chişinăului?

- Cântând cu „Tălăncuţa”, am simţit mereu sprijinul, interesul şi dragostea faţă de folclorul nostru din Bucovina. Pe atunci mă căsătorisem şi am început să colaborez cu diferite orchestre – „Busuioc Moldovenesc” (conducător artistic: Mihai Amihalăchioaie, originar de la Cernăuţi, care mi-a cunoscut cel mai bine stilul), „Ştefan-Vodă” (conducător: Tudor Ungureanu), precum şi cu orchestrele profesioniste „Lăutarii”, „Joc”, „Mugurel”...

- Cum este meseria asta de cântăreţ?

- Dintr-o parte, fiecare îşi doreşte să fie artist, însă e o activitate anevoioasă. E muncă, răbdare, trebuie să fii bine pregătit, să nu tragi atenţie la multe lucruri mai puţin benefice – mă refer la invidii, bârfe, vorbe felurite. Adică, să-şi cauţi de repertoriu, de stilul propriu, care te reprezintă. Bineînţeles, să ţii cont de cerinţele publicului, dar să nu uiţi şi de părerea specialiştilor. Asta am însuşit-o de la dascălul nostru, Andrei Tamazlâcaru, care ne-a „şlefuit” şi ne-a îndrumat la multe. Cu timpul, desigur, am văzut şi noi „ce e bine şi ce-i rău”, putem să ne dăm seama de nişte lucruri, de care un artist trebuie să ţină cont neapărat pentru a se menţine.

- A fi mamă şi artistă presupune nişte sacrificii. Cum vă reuşeşte?

- Sigur, încerc să le reuşesc pe toate, să fie acasă şi ordine, şi pe masă. Evident, nu e uşor, revii târziu, uneori în zori de zi şi-apoi iarăşi pleci, când dimineaţa, când seara, în timp ce lumea vine de la serviciu, tu intri în serviciu... Desigur, ai nevoie de susţinerea şi înţelegerea celor de-acasă, altfel apar tot felul de probleme. Dar - slavă Domnului! - le reuşesc, poate pe alocuri le mai scap, însă merg înainte.

- Fiul dvs., Marin, este un fotograf foarte bun. A debutat recent şi în paginile revistei noastre cu nişte imagini superbe, care prezintă obiceiurile de iarnă din satele Bucovinei. Am înţeles că are aptitudini şi preocupări artistice interesante. Cui seamănă?

- Odată ce şi el activează în domeniul artei, cred că seamănă ambilor părinţi. Soţul este la fel muzicant şi, evident, am vrut ca şi fiul să ne urmeze exemplul. Chiar a şi făcut studiile la o şcoală muzicală. Eu îl încurajam, îi spuneam că îl ajut şi că are să câştige mult, îl ademeneam cu orice preţ să fie muzicant, dar el a spus: nu. A avut alte viziuni, vrând să fie operator de film, fotograf. Şi-atunci am rămas, suferind, necăjită. Vedeam, pe la nunţi, operatori cum filmează şi mă gândeam: oare pentru asta trebuie şcoală specială? Mai târziu mi-am dat seama că sunt nişte lucruri fine: nu trebuie să-i încurci copilului tău. Sunt mulţumită pentru faptul că Marin a ştiut ce vrea, a insistat exact asupra a ceea ce şi-a dorit şi, dacă are deja nişte succese, fiind câştigător la concursuri internaţionale şi naţionale, mă bucură şi mai mult, mai ales că e preţuit şi de specialişti. Este foarte bine că-i place ocupaţia aceasta şi o face din dragoste. Ceea ce-i propuneam eu, probabil, avea să-i strice din carieră. El, într-adevăr, e stăruitor, şi-a încheiat studiile şi la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti.

- Deci, e un specialist cu documente în regulă.

- Da. Că i-am zis: dacă ai ales calea asta, atunci trebuie să faci şcoală, să fii specialist! Ori-ori, altfel nu se poate.

- Întrucât arta imaginii de film este legată de cea fotografică, el – evident – le îmbină. Dar, spuneţi, cum v-a mers în viaţă la capitolul dragostei?

- Cum să vă spun... Omul nu poate trăi fără dragoste. Mie – pe unde mi-a şchiopătat, pe unde nu... Însă nu pot să supăr pe bunul Dumnezeu, consider că mi-a mers bine şi mulţumesc că am ceea ce am. Depinde şi de care dragoste. Eu am dragostea şi recunoştinţa din partea copiilor pe care i-am instruit, că am avut ore şi la Palatul republican al copiilor, mulţi sunt deja mari, buni interpreţi. Am avut şi ansamblul de copii, şi-atunci - pentru mine - dragostea vine din partea copiilor, părinţilor, studenţilor, precum şi a spectatorilor, publicului larg, care, poate, m-au îndrăgit. Mulţumesc Domnului şi-mi zic: mai dă, Doamne, la toată lumea! Cei care mă întâlnesc pe stradă şi mă recunosc, mă salută şi-mi mulţumesc. Consider că aceasta e tot o dragoste, pe care o primesc cu plăcere şi, cu ea, mă menţin ca femeie.

Un loc de pe pământ – Crasna

- Vă este dor de Bucovina, de baştină? Cât de des mergeţi în satul natal, la Crasna?

- Desigur, îmi este foarte dor. Eu mă regăsesc în cântecele mele, care sunt culese de la baştină şi deseori, la sărbători, plec încolo, pentru că la noi, mai mult ca în oricare altă parte, s-au păstrat tradiţiile, obiceiurile, costumul naţional. Merg neapărat cu Marin. Eu culeg folclor, până când mai există, de la acei informatori mai vârstnici, iar Marin face artă fotografică, punându-şi în plan să tipărească poate o carte în imagini despre nordul Bucovinei. A făcut şi două filme documentare, unul fiind prezentat, deja de două ori, la TVR Internaţional. Consider că e o datorie şi recunoştinţă a mea către satul de baştină, către consătenii mei, cei care - în felul lor - m-au legănat şi de la care am pornit în lume.

- Părinţii vă sunt în viaţă?

- Nu. Am avut o mare tragedie: părinţii, sora şi fratele au decedat de cancer. (Abia îşi stăpâneşte emoţiile.) Se spune că din cauza tragicului incident de la Staţia Atomică Cernobâl. Noi ne aflăm în zona muntoasă şi pădurile de conifere de acolo au absorbit multă radiaţie, ceea ce a avut impact negativ asupra mediului de viaţă, inclusiv asupra sănătăţii oamenilor. Au murit foarte mulţi, printre care şi tineri.

- Cum sunt plaiurile bucovinene, ce se întâmplă azi pe acele meleaguri?

- Plaiurile sunt deosebit de frumoase, cum au fost întotdeauna. Sunt locuri binecuvântate de Dumnezeu. Trebuie să le vezi, ca să poţi să-ţi dai seama ce minunăţie sunt. La noi, toţi gospodarii sunt de felul lor artişti, fie că se ocupă de lemnărie, sculptură, fie de construcţia caselor tradiţionale. Sunt oameni muncitori, care ştiu să îmbine şi să redea tot ce-i frumos în aspectul caselor şi gospodăriilor, în costumaţia şi portul naţional. Crasna mi se pare cel mai frumos sat din lume. Însă, astăzi, mulţi crăsneni, în special tineretul, emigrează din sat; ca şi în alte părţi, e greu, de altfel, ca şi în Moldova. Bătrânei cu pensii mici, salarii mizere, de aceea şi pleacă lumea. Nu este casă ca cineva să nu fie plecat. Asta e. Dar mă bucur că – oricum – încă se mai păstrează la noi tradiţiile şi obiceiurile frumoase.

- Ca româncă, venită dintr-o provincie ruptă de ţara-mamă, cum concepeţi iubirea de neam şi de pământ strămoşesc?

- Iubirea de neam... (Oftează adânc.) Eu le spun şi studenţilor mei: cât om grăi, cum se zice pe la noi, limba strămoşească, atâta vom exista. E o parafrazare a versurilor cunoscute ale lui Nicolae Dabija. Eu aş adăuga: dacă ne vom păstra tradiţiile, obiceiurile... Pentru că sunt nişte piloni care ne menţin ca naţiune. Cum ne spunea şi Andrei Tamazlâcaru: dacă se vor schimba continentele şi noi vom păstra tot ce avem – tradiţii, obiceiuri – oriunde ne vom afla, vom fi recunoscuţi ca moldoveni, români din zona respectivă. De asta pun accent şi eu, la fel le transmit şi studenţilor: ceea ce avem valoros - cu sfinţenie trebuie studiat, păstrat şi promovat, să nu ne scape, pentru că asta ne menţine la altitudinea potrivită ca naţiune românească.

Vreau să vă mai spun ceva. Satul meu, peste care s-a pus hotarul, se află la 6 km de la Putna lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Când s-a pus peste noapte hotarul, evident, a fost cel mai tragic lucru ce s-a produs vreodată la noi, pentru că au rămas părinţii de o parte, iar copiii - de altă parte de sârma ghimpată, i-au crescut neamurile sau vecinii. Şi-acuma bătrâneii plâng... Scuzaţi, mă răscolesc nişte emoţii. (Abia îşi stăpâneşte lacrimile.) Şi zic: ne petrecem din viaţă şi n-o să mai fim iarăşi cum am fost, cu toţi împreună... Cu atât mai mult, când se fac recensămintele astea la nişte începuturi de ani, ucrainenii de acolo se străduiesc - cu orice preţ - să pună accentul, mai ales prin case, că odată ce locuiţi în Ucraina, înseamnă că sunteţi ucraineni, nu - români... Fac totul ca să pună procentul cât mai mic, să dovedească, astfel, că acolo e Ucraina.

- Cum, dealtminteri, se face şi în R. Moldova, prin substituirea glotonimului de moldovean ca naţionalitate, numai să nu figureze termenul de român.

- Exact. Asta se întâmplă, dar noi ne străduim, la rândul nostru, să-i convingem şi să le arătăm, cu orice preţ, cine suntem. Deja avem la Cernăuţi: Societatea Culturală Mihai Eminescu, Casa Limbii Române, societăţi diriguite de mari personalităţi, cum sunt poeţii Vasile Tărâţeanu şi Ilie Zegrea. Se fac festivaluri, concursuri, se duce lupta pentru a li se permite românilor bucovineni să aibă localuri de cultură în centrul oraşului Cernăuţi, la şcoala unde a studiat Mihai Eminescu, s-au făcut monumente Poetului, ne mai ajută Consulatul României, care se află la Kiev. Din partea României s-au acordat nişte ajutoare, construindu-se o şcoală românească la noi în Crasna, fiindcă e sat mare şi avem cinci şcoli, dintre care trei sunt româneşti, una ucraineană şi alta rusească. Lumea noastră conştientizează şi vrea cu orice preţ să ne menţinem, să arătăm că suntem români de origine.

Crenguţa de iederă

- Vă simţiţi împăcată cu sine şi cu lumea din jur?

- Omului nu-i ajunge, poate tot timpul, câte ceva. Oricum, eu sunt împăcată, mulţumesc că am reuşit cât de cât din ceea ce mi-am propus în viaţă. Îl sfătui şi pe Marin să-şi croiască cariera cinstit, cu forţele proprii, prin stăruinţă şi muncă asiduă. Altminteri, aluneci cumva şi gata, vedeţi că noi suntem mereu în vizor şi trebuie să ne străduim în permanenţă să fim la cotă înaltă în toate.

- Ce alte pasiuni aveţi?

- (Râde, voioasă.) Am o pasiune aparte faţă de broderie, pentru că maică-mea şi surorile mele au ţesut şi au brodat. Mari interpreţi din republică – Maria Bieşu, Constantin Rotaru, Arseni Butnaru, Luminiţa Caluta –, precum şi mulţi artişti tineri, ca cei din ansamblul meu, ies în scenă îmbrăcaţi în costume confecţionate de surorile mele: Saveta, care e decedată, cum v-am spus, şi cea mai mare, Ileana, care stă la ţară şi e considerată una dintre cele mai bune meşteriţe. Mă pasionează mult broderia, dar nu prea am timp pentru asta. Desigur, mă pot lăuda că am cele mai multe costume – circa 18 de toate, confecţionate de surorile mele. Eu, însă, acum am alte preocupări care „ard”, nu aşteaptă – nişte înregistrări, noi CD-uri cu muzică populară. Nu de alta, timpul trece foarte repede şi trebuie să le dovedesc; celelalte pasiuni le fac aşa, din când în când, pe apucate. M-am referit la broderie. Costume am multe şi de cele mai variate. Câteodată îmi zic: de-aş avea spectacole câte costume am!

- Vă urez să aveţi cât mai multe spectacole şi toate de succes! Pentru că meritaţi, posedaţi calităţi minunate, o voce deosebită şi cântece autentice, mult îndrăgite. Ţin să vă mai întreb: ce dorinţe aveţi încă neîmplinite?

- Sunt mai multe. În primul rând, vreau să mai realizez un film, cu băştinaşii mei, că mai sunt încă multe de scotocit şi de scos la suprafaţă.

- Cu Marin, care-i bun operator şi vă este la îndemână, cred că neapărat veţi reuşi.

- Da, însă nu e suficient să fii doar un operator bun: orice faci şi oriunde te întorci - trebuie bani, altfel nu te poţi mişca nicicum. Şi asta îmi doresc, ca să mai scot şi să arăt lumii despre crăsneni, despre românii mei bucovineni. Aşa mi-am şi intitulat filmul: „Un loc de pe pământ – Crasna”. Sunt sigură că multă lume, dacă nu ştie unde se află Moldova şi Ucraina, de Crasna cu atât mai mult nu ştie. De aceea, m-am gândit să facem acest film, ca să se ştie că există aşa români, cu aşa tradiţii şi obiceiuri bogate. Mulţumesc Domnului că m-am născut în sânul naturii şi al oamenilor de acolo, de unde am a lua multe; păcat ar fi să nu le documentalizăm, să le arhivăm pentru generaţiile viitoare.

- Ce surprize mai pregătiţi „fanilor”, iubitorilor de cântec popular?

- În afară de filmul de care v-am vorbit, pregătesc un nou CD cu cântece de diferite genuri, începând de la cel de leagăn şi finisând cu bocete, care să fie şi un îndrumar pentru instituţiile în domeniu – de ce nu? Pentru că la noi se mai pierd din astea, mulţi interpreţi pun accent pe texte compuse de autori concreţi şi care îi reprezintă. Dar eu ţin la ceea ce mai descopăr în folclorul nostru, nişte texte cu o filosofie extraordinară, pe care nici un poet n-ar putea s-o redee întocmai, bunăoară, o doină etc.

- Totuşi, căror texte daţi preferinţă la alcătuirea propriului repertoriu?

- Sunt foarte multe. Spre exemplu, de nuntă: „Iese luna dintre nori / Şi Ion dintre feciori. / Iese luna dintre stele / Şi Ileana dintre fete.” Este o comparaţie deosebit de frumoasă. Sau: atâtea altele. Eu pun accentul pe cuvânt, pe mesaj, ca omul să ia ceva din textul respectiv. Evident, contează mult şi melosul. Or, noi suntem ca şi pe muchie de cuţit: trebuie să ţinem cont, cum ziceam mai sus, şi de ceea ce are nevoie spectatorul, dar şi de cuvântul specialistului. Da, mi s-au propus şi texte scrise de autori, însă am zis că nu pot să-mi permit decât cântece culese din folclorul autentic. Şi nici romanţă nu cânt deocamdată.

- De ce?

- Fiindcă... aceasta cere un stil aparte. Sau, poate, n-am ajuns încă la vârsta când se cântă romanţe. (Râde.)

- Ce ne mai puteţi spune despre Ansamblul „Crenguţa de iederă”, pe care-l conduceţi la USM?

- Ştiţi, iedera este o plantă verde mereu: şi vara, şi iarna. Ea este căţărătoare şi suge din copaci, de oriunde. Prin titlul dat ansamblului, am găsit anume ceea ce-i caracterizează pe aceşti tineri frumoşi, care caută să asimileze şi să promoveze tot ce-i frumos.

- Vă mulţumesc pentru interviu.

Pentru USM

Astazi la ora 17 membrii ansamblului ,,Crenguta de Iedera" se vor intilni la Casa de Cultura pentru a face repetitie cu ocazia zilei studentului, spectacol ce va avea loc la Teatrul de Opera si Balet.
Ei sunt mindri ca din toate colectivele casei de cultura iau ales anume pe ei pentru a reprezenta USM, impreuna cu d-na Maria Iliut vor pune la punct programa pe care trebuie s-o prezinte in fata tututor. Vor fi prezenti in sala rectorii de la toate universitatile din Molodova, lectori si nu in ultimul rind studenti ce isi vor sustine colegii care vor fi imaginea fiecarei universitati.
Ansamblul ,,Crenguta de Iedera" are urmatorul program: ,,Padurice de stejar" cintec interpretat de baieti, dansul fetelor ,,Schita", dansul baietilor si cintecul ,,Aseara pe l-asfintit".

SA SUSTINEM USM

Vineri la orele 18 in incinta Teatrului de Opera si Balet va avea loc un spectacol dedicat zilei studentului. Vor participa de la fiecare universitate din Moldova cite un colectiv, deci imaginea fiecarei universitati depinde de evolutia colectivului dat.
Cinstea Universitatii de Stat din Moldova o va apara nimeni altul decit ansamblul etno-folcloric ,,Crenguta de Iedera,,.
Nu ne ramine decit sa fim prezenti la orele 18 la spectacol si sa sustinem USM si ,,Crenguta de Iedera,,.
Va asteptam cu drag.

DIN ZESTREA HAIDUCEASCA

Sala cu Orga a gazduit la data de 4 noiembrie concertul de Gala al Festivalului-Concurs Municipal ,,La onor, la datorie,, o trecere in revista a cintecelor populare ostasesti.
Ajuns la cea de-a 11 editie, evenimentul cultural are acelas obiectiv, sa repuna in circuit perle ale folclorului muzical, cintece ostasesti aproape date uitarii. Dupa ce au trecut preselectia juriului la concertul de gala au ajuns 14 colective si 13 solisti, cu totii sunt foarte receptivi la valorile stramosesti si anume la acest gen - folclorul ostasesc, ce exprima un amalgam de sentimente si emotii. Ansamblul ,,Crenguta de Iedera,, s-a prezentat la cel mai inalt nivel, obtinind locul de frunte si asta datorita conducatoarei ansamblului Maria Iliut, care face minuni cu ucenicii sai.
,,Folclorul ostasesc releva virtutile, credinta si forta, jalea ca ne despartim de cuibul parintesc, de fete, de mama,, ne spune Victor Pletosu, membru al ansamblului ,,Crenguta de Iedera,,.

PRIVIGHETOAREA DIN MUNŢII CARPAŢI

Maria Iliuţ este o cunoscută interpretă autentică de folclor iar repertotiul ei valoros cu piese de diversă factură reflectă frumuseţea adevarată a cîntecului popular.
Conduce Ansamblul etno-folcloric ,,Crengută de Iederă", membrii fiind studenţii Universităţii de Stat din Moldova.
Toţi o cunosc ca fiind doar interpretă dar mai are un dar dat de Dumnezeu, face minuni cu ,,copii ei,, din ansamblu. De marţi pina joi se adună cu toţii la Casa de Cultură, a USM pentru a face repetiţii şi nu numai, mai au şi ieşiri scenice iar pentru a fi pregătiţi Maria Iliuţ le aduce la cunoştinţă programa: ,,Are o voce inconfundabila, o deschidere sufleteasca şi o bunătate ce o remarca" ne spune Diana Lebedinschi, absolventă a Ansamblului. Este un lector punctual, nu întîrzie nici cu 5 minute, ba din contravine mai devreme decît toţi.
Chipeşă, veselă şi cu o dispoziţie bună începe orele prin a le spune învăţăceilor că ,,astăzi învăţăm ceva nou"...
Cu coada ochiului urmăreşte fiecare student iar unde greşeşte, repede îi face observaţie. Nu ai cum să nu o asculţi, de la ea poţi învăţa foarte multe numai daca ai voinţă.
Este îngăduitoare, răbdătoare cu colectivul, îi place să dăruiască din cunoştinţele sale vaste despre folclorul moldovenesc studenţilor săi, întotdeauna spune ,,ţinuta scenică contează foarte mult", şi la acest capitol este o bună profesionistă.
,,Întotdeauna ne spune, trebuie să fiţi primii, sunteţi cei mai buni, de voi depinde evoluţia şi cum ve-ţi impresiona publicul" ne mărturiseşte membra ansamblului Marica Ungureanu.
Cînd au timp liber pleacă împreuna la odihnă, au amintiri frumoase.
Mulţumită ei, ansamblul a devenit renumit, a ajuns să participe la festivaluri internaţionale cum ar fi: ,,În grădina cu flori multe"(Cernăuţi), ,,Tîrgul de fete"(Alba-Iulia) etc, pe viitor au multe planuri, pe 27 decembrie sunt invitaţi la Vaslui, ca să reprezinte Universitatea de Stat, visul ansamblului este de a face auzit cîntecul molovenesc pretutindeni.
,,Maria Iliuţ se dăruie incontinuu acestui sublim şi mistuitor ,,chin" cu care a împovărat-o Destinul. Are o voce inconfundabilă şi un repertoriu irepetabil, de acasă, o ţinută scenică cultă şi un comportament cotidian demn, o biografie palpitantă şi o iubire nemărginită pentru căntecul popular"(M.Morăraş).

Dorul de Acasa

,,Acasa la mine, in satul Crasna, regiunea Cernauti, Pastele este una dintre cele mai asteptate sarbatori. In copilarie, parintii se straduiau sa ne innoiasca vestimentatia. Si pana acum vecerniile din ajunul Pastelui sunt foarte frumoase. In toate timpurile, neaparat frecventam biserica, chiar daca, pe cand eram eleva, eram si cu mare frica sa nu fim vazuti de profesorii de la scoala care ne interziceau, ne condamnau, ne dadeau note rele la purtare, daca aflau ca mergeam la Biserica. Notele la purtare contau foarte mult. Un fel de pedeapsa era si invitarea la scoala, in regim de urgenta, a parintilor. Cum aflau? Printre colegii mai mari erau alesi unii care, in mod special, ne pandeau si ne parau. Astazi, duminicile, vad la biserica profesorii mei imbatraniti deja. Sunt cei care ne interziceau altadata sa credem in Dumnezeu. Cat ma priveste, m–am straduit intotdeauna sa fiu aproape de credinta. Incerc sa nu ma las deranjata de multe lucruri, multumind Domnului ca nu–s condamnata pentru religie, cum am fost odata. Dumnezeu cu ei, cu fariseii si cu cei care sunt falsi in credinta. Eu raman cu gandurile mele, cu rugaciunea mea,, ne spune Maria Iliut.

Maria Iliut

,,Daca privesc dintr–o parte viata mea, o vad amestecata cu cantecele romanesti din Bucovina, cu folclorul de la Crasna, cu melodiile seculare ale romanilor din Carpati. Datorita acestei comori folclorice, m–am simtit in apele mele, m–am simtit bogata, caci inca sunt atatea cantece de cules si de cantat despre Bucovina mea draga.
Totusi, a fost o perioada cand m–as fi bucurat sa ma nasc muta, caci tot cuvantul pe care–l cantam, era taiat din repertoriu. Culmea a fost atunci cand am fost selectata pentru un turneu in Cipru si am fost data jos, practic, din avion, pentru ca cineva in ultimul moment a decis din nou ca tot ce cant e romaneste. Mi–am zis atunci ca nu mai pot, caci nu stiam sa cant altfel, iar ei ziceau ca nu numai limba mi–i romana, ci si cantarea cuvintelor.
Asa m–a descoperit Andrei Tamazlacaru, care a apreciat tocmai cantecele neaose si folclorul autentic al fetelor de la Talancuta, al altor interpreti. Devenisem atunci foarte timida in cantecele mele si el a fost cel care m–a facut sa ridic fruntea, sa–mi dreg vocea si sa cant. Stiu ca a fost mereu intr–o batalie cu tot felul de redactori si realizatori de emisiuni si inregistrari, dar a fost ca un Inger de garda pentru cantecele mele, care nu au mai fost lovite de atunci si pana azi,, ne destainuie cu o deosebita placere Maria Iliut.

Comori neîntrecute

Folclorul este dorul de a te întoarce acasă...

Marica Ungureanu este una din cele mai bune studente a facultăţii Limbi şi Literaturi Străine, anul IV BAC. Face parte din Ansamblul Etno-Folcloric ,,Crenguţă de Iederă,, conducător distinsa artistă Maria Iliuţ, Maestru în Artă.
Conversînd cu Marica Ungureanu,m-am convins că ea tot atît de frumos îşi exprimă gîndurile,precum îi este şi cîntecul popular:,,M-am născut în cunoscuta localitate istorică Lăpuşna, unde cîntecul nostru moldovenesc,obiceiurile şi tradiţiile populare au fost de-a lungul veacurilor zestrea cea mai de preţ a consătenilor mei. Doar cîntecul popular în toate timpurile a fost şi a rămas floarea sufletului neamului nostru, el ne-a însoţit şi la bine şi la greu,alinîndu-ne, înaripîndu-ne.
Nouă, celor din generaţia de astazi ,care suntem asaltaţi de puhoiul modernismului de avalanşa tehnologiilor informaţionale sofisticate, de o muzică bizară care se compune şi se cîntă mai mult pentru picioare decît pentru suflet, nu ne rămîne altceva decît a opune acestei stihii comorile noastre perene, create de geniul poporului. În sînul colectivului ,,Crenguţă de Iederă,, mă simnt ca şi în sînul unei familii adevărate. Aici la ,,Crenguţă de Iederă,, mă umplu de farmecul melosuluinostru neîntrecut, aici am întîlnit semeni de-o vîrstă cu mine care sunt dominaţă de acelaşi sentiment de admiraţie pentru valorile noastre spirituale pe care le-am moştenit de secole.Aflîndu-mă alături de aceşti minunaţă colegi,de această frumoasă colectivitate de îndrăgostiţi ai folclorului autohton am realizat că aici mi-am clădit un Templu spiritual care mă luminează din interior.
Sunt convinsă că muzica populară, folclorul autentic va rezista tuturor curenţilor şi modelor care vin şi se duc.
Dacă eu într-un fel sau altul, m-am regăsit anume în cîntecul popular,le-o datorez marilor rapsozi-de la Bardu Lăutaru, Maria Tănase,Nicolae Sulac, Tudor Gheorghe şi pînă la ,,Lăutarii,, lui Nicolae Botgros şi de ce nu, pînă la,,Crenguţa de Iederă,,a dragii noastre privighetori născute în Bucovina eminesciană Maria Iliuţ,,.

Lecţia de demnitate a Mariei Iliuţ

NUMAI CÂNT ŞI DOR DE BUCOVINA

La 10 iunie 2006, Palatul Naţional din Chişinău a găzduit un eveniment de excepţie - cântăreaţa Maria Iliuţ şi-a adunat admiratorii şi prietenii la prima ei seară de creaţie, intitulată sugestiv "Numai cânt şi dor de Bucovina".
Drumul spre acest spectacol a fost unul lung şi anevoios, deşi interpreta are în spate 20 de ani de activitate scenică, o voce superbă şi un repertoriu folcloric singular în peisajul muzicii populare româneşti: cântece de joc, de leagăn, păstoreşti, colinde, doine şi balade, culese exclusiv din dulcea Bucovină. Ca să vii atât de "târziu" în faţa publicului cu un spectacol atât de cutremurător trebuie să dai dovadă de multă onestitate, tenacitate şi de infinită răbdare. Mai cu seamă astăzi, când cei cu bani, dar cu o prestaţie îndoielnică, îşi lansează casete şi CD-uri pe mică pe ceas.
Spectacolul n-a fost prilejuit de o anumită aniversare, ci de o lansare de CD, cu acelaşi titlu - "Numai cânt şi dor de Bucovina". Editarea unui CD era un vis vechi al cântăreţei, pe care ni l-a mărturisit acum trei ani, când s-a întors din Italia, unde, zicea ea, se simţea ca o pasăre închisă în colivie. Timp de doi ani s-a aflat în oraşul gondolelor. Fiind invitată de nişte italieni pe care i-a cunoscut la Chişinău, Maria cânta într-un hotel-restaurant, împreună cu un grup de interpreţi din România. Bucovineanca le-a plăcut atât de mult urmaşilor lui Cezar, încât contractul, încheiat pe o perioadă de trei luni, i-a fost prelungit până în vara lui 2001. Programul, format din repertoriul ei de-acasă, era conceput pentru turiştii străini. Moldovenii aflaţi în Italia, din păcate, nu prea veneau la concertele ei, biletele fiind prea scumpe pentru buzunarul lor. Revenind la baştină, Maria avea să ne spună că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Şi pentru că la "Veneţia e cu totul altfel": e una să visezi şi e cu totul alta să vezi... Acolo, mai zicea cântăreaţa, a constatat - pentru a câta oară - că noi, moldovenii, nu ştim să ne apărăm demnitatea şi să ne preţuim sănătatea şi libertatea.
La întoarcere, Maria s-a reîncadrat în muncă. De câţiva ani, conduce Ansamblul etnofolcloric "Crenguţă de iederă" de la Universitatea de Stat din Moldova şi cel de la Palatul de creaţie a copiilor. Tot atunci, artista s-a apucat să pregătească CD-ul, în care a inclus tot ce-a adunat de-a lungul anilor. Şi-a început activitatea în Ansamblul etnofolcloric "Tălăncuţa" condus de Andrei Tamazlâcaru. Până atunci, mai încercase să se angajeze într-o orchestră de muzică populară. Dirijorii, însă, îi spuneau: vocea ta e superbă, dar ai accent românesc. Slavă Domnului, Tamazlâcaru nu s-a temut: a acceptat acest accent şi a promovat-o. Cu "Tălăncuţa", Maria Iliuţ a înregistrat la radio majoritatea melodiilor. O parte din repertoriu l-a realizat cu Ansamblul etnofolcloric "Ştefan Vodă". Cântecele de joc le-a pregătit cu Orchestra de muzică populară "Busuioc Moldovenesc", dirijat de Mihai Amihalachioaie, originar din Molniţa Bucovinei, care o cunoştea de acasă, adică, de la Crasna, din Ţara de Sus, de unde descinde Maria Iliuţ.
La spectacol au venit s-o susţină toţi bucovinenii din Chişinău - Mihai Amihalachioaie, Ion Paulenco, Marin Gheras, ansamblurile etnofolclorice şi soliştii cu care a colaborat, precum şi tinerii interpreţi pe care i-a lansat: Cristina Pintilie, Elena Negruţă, Cezara Elena ş.a. De asemenea, a venit şi un grup etnofolcloric de la Crasna, împreună cu poetul bucovinean Vasile Tărâţeanu. Soliştii au fost acompaniaţi de Orchestra de muzică populară "Mugurel", condusă de Ion Dascăl. A fost un spectacol de zile mari, la care visează orice artist consacrat. Succesul se datorează, în mare parte, şi regiei de calitate, semnate de Lidia Pamfil, care a reuşit să imprime evenimentului o semnificaţie aparte.
Joia trecută, Maria Iliuţ a dat o lecţie tuturor interpreţilor de muzică populară din spaţiul dintre Prut şi Nistru. Zicea odată Maria că, astăzi, la cântat se pricepe multă lume. "Mai este, însă, un detaliu important pentru un interpret de muzică populară - să-ţi formezi un repertoriu care te reprezintă, să-i dai fiecărui cântec nuanţa sau culoarea potrivită. Din păcate, mulţi cântăreţi cu capacităţi vocale extraordinare, neavând un repertoriu şi cântând lucrările altora, îşi pierd, chiar de la începutul carierei, individualitatea artistică. “Maria Iliuţ rămâne modelul de interpret, care le are pe toate - şi voce, şi har, şi repertoriu, şi ţinută scenică. Este un artist complex, fapt ce o deosebeşte în mediul artistic de la noi. Poporul nostru a avut mai multe Marii. Şi ar fi bine să se ştie că una dintre ele, inconfundabilă şi irepetabilă, este cea de la Crasna.

„Crenguţa de Iederă” – deţinătoarea unui prestigios trofeu

Pentru Colectivul etnofolcloric universitar „Crenguţa de Iederă”, condus de distinsa interpretă de muzică populară Maria Iliuţ, maestru în artă, vara caniculară a lui 2007 a fost fierbinte la propriu şi la figurat, dar concomitent şi plină cu emoţii pozitive. Succesele acestei remarcabile formaţiuni sunt cunoscute departe de hotarele republicii.
Ultima performanţă a „Crenguţei de Iederă” ţine de evoluarea strălucită în cadrul Festivalului Folcloric „În grădina cu flori multe”, care s-a desfăşurat la finele lunii iunie şi începutul lunii iulie în capitala Bucovinei, străvechiul oraş Cernăuţi, al cărui întemeietor a fost Alexandru cel Bun, bunelul voievodului nostru Ştefan cel Mare. Invitaţia lansării festivalului îi aparţine Centrului Bucovinean de Artă pentru conservarea şi valorificarea culturii tradiţionale româneşti din Cernăuţi, la această impresionantă manifestaţie anunţându-şi prezenţa peste 60 de colective şi interpreţi cu vârsta între 6-25 de ani. La concurs au fost admişi cei mai buni interpreţi de folclor autentic românesc din satele bucovinene Crasna, Pătrăuţii de Jos, Mahala, Boian, Costiceni, Molniţa, precum şi din oraşele Cernăuţi şi Herţa. Au strălucit în sensul adevărat al cuvântului ansamblurile de copii şi tineret din Suceava şi Botoşani, mai ales, în recitalul „Gala laureaţilor”, care a avut loc la Palatul Tineretului din Cernăuţi.
„Crenguţa de Iederă”, în componenţa unui număr de 23 de membri, s-a prezentat cu un repertoriu bine închegat, constituit în temei din cântece şi dansuri din nordul Moldovei şi Bucovinei. La desemnarea laureaţilor s-a ţinut cont de patru elemente fundamentale: repertoriul, calităţile vocale, costumaţia şi ţinuta scenică. Bineînţeles că la toate poziţiile „Crenguţa de Iederă” nu a avut concurenţi, formaţiunii noastre universitare revenindu-i Trofeul Festivalului.
Gazdele i-au primit pe artiştii din Chişinău cu toată căldura şi deschiderea ce-i caracterizează pe bucovineni: li s-au organizat plimbări prin oraş, excursii pe locurile eminesciene şi istorice, vizite la renumitele capadopere arhitectonice de importanţă europeană: Teatrul Dramatic-Muzical „Olga Kobâleanska” şi la splendida Reşedinţă a Mitropoliţilor Bucovineni.
În ultima zi de aflare în Cernăuţi membrii ansamblului „Crenguţa de Iederă” au reuşit să efectueze şi câteva expediţii folclorice în cunoscutele centre rurale cu străvechi tradiţii şi obiceiuri autohtone Tărăsăuţi, Costiceni şi Draniţa.
Însoţitori le-au fost inimoşii oameni de cultură din nordul Bucovinei Ilie Luceac, Maria Toacă şi Iurie Levcic.

Material preluat din Ziarul ,,Universitatea",25 septembrie 2007,realizat de Mihai MORĂRAŞ

La munte, sus, in Tara Motilor

Ansamblul etnofolcloric “Iedera”, ori de cite ori evolueaza in fata spectatorilor, de fiecare data isi reconfirma prestanta si originalitatea artistica si, bineinteles, titlul onorific de Colectiv Popular, pe care-l detine inca din anul 1992.

Asa s-a intimplat si la finele canicular al lunii iulie, cind “Iedera” (denumirea provenind de la o planta decorativa cu flori de o rara frumusete) “si-a resfirat podoabele” tocmai pina pe Muntele Gaina din Maremuresul Istoric. (O inchipuire sumara despre aceste locuri pline de farmec si maretie din Muntii Apuseni va puteti face privind imaginea din fotografia alaturata).
Vorba e ca aceasta echipa de mari entuziasti, mesageri inflacarati ai tezaurului nostru folcloric, a avut onoarea de a fi invitata la Festivalul International “Tirgul de Fete” de pe muntele Gaina, editia 2002.
Conducatoarea ansamblului, inimoasa si apreciata interpreta de muzica populara, Maria Iliut, inzestrata si cu harul valorificarii zestrei noastre muzicale autohtone, dar si a portului national (mai ales din Nordul Moldovei si Bucovinei) ne-a dat urmatoarele detalii:
– Invitatia am primit-o de la Societatea Culturala “Bucuresti – Chisinau” (cu sediul la Chisinau) care a fost pentru noi o adevarata surpriza si am acceptat-o cu mare bucurie si recunostinta. Dar si responsabilitatea era la fel de mare, deoarece urma sa evoluam alaturi de renumite colective etnofolclorice din Rominia, Ungaria, Bulgaria si Albania. De mentionat ca aceasta grandioasa manifestare populara (la editia curenta au fost prezenti peste 250 mii de spectatori) se desfasoara in fiecare a treia duminica a lunii iulie, cind motii din Muntii Apuseni comemoreaza ziua de nastere a marelui patriot romin, conducator viteaz al unor cete de munteni, care la inceputul secolului XIX luptau pentru independenta tarii si pe care poporul l-a supranumit cu dragoste “Craiul Muntilor”.
Spectacolul s-a desfasurat, fireste, sub cerul liber, avind genericul “Pe munte, in strai de dor”, artistii nostri de la Universitatea prezentindu-se la nivelul cuvenit.
Maria Iliut a mai precizat ca studentilor – artisti de la USM li s-a facut o primire de vis de catre prefectura judetului Alba si personal de catre prefectul de Alba – Iulia avocatul Ioan Rus, acestia vizitind locurile istorice, acoperite de gloria predecesorilor. In mod deosebit i-a impresionat Casa – Muzeu din Lancram, bastina marelui poet si filozof Lucian Blaga, situata doar la citiva kilometri de epicentrul memorabilului eveniment – Muntele Gaina care geografic se afla la confluenta judetelor Alba, Arad, Hunedoara, Cluj si Timisoara.
... A fost o sarbatoare de suflet pentru toti membrii Ansamblului etnofolcloric “Iedera”, care s-au simtit mindri de a fi si ei mesageri ai traditiilor si obiceiurilor stramosesti, intruchipate in cintecul, dansul si portul nostru popular.

Mihai Moraras,redactor-sef/ziarul ,,Universitatea" din 25 septembrie 2007

Cand toti imi inchideau gura,el m–a incurajat sa cant romaneste

Daca privesc dintr–o parte viata mea, o vad amestecata cu cantecele romanesti din Bucovina, cu folclorul de la Crasna, cu melodiile seculare ale romanilor din Carpati. Datorita acestei comori folclorice, m–am simtit in apele mele, m–am simtit bogata, caci inca sunt atatea cantece de cules si de cantat despre Bucovina mea draga.

Totusi, a fost o perioada cand m–as fi bucurat sa ma nasc muta, caci tot cuvantul pe care–l cantam, era taiat din repertoriu. Culmea a fost atunci cand am fost selectata pentru un turneu in Cipru si am fost data jos, practic, din avion, pentru ca cineva in ultimul moment a decis din nou ca tot ce cant e romaneste. Mi–am zis atunci ca nu mai pot, caci nu stiam sa cant altfel, iar ei ziceau ca nu numai limba mi–i romana, ci si cantarea cuvintelor.

Asa m–a descoperit Andrei Tamazlacaru, care a apreciat tocmai cantecele neaose si folclorul autentic al fetelor de la Talancuta, al altor interpreti. Devenisem atunci foarte timida in cantecele mele si el a fost cel care m–a facut sa ridic fruntea, sa–mi dreg vocea si sa cant. Stiu ca a fost mereu intr–o batalie cu tot felul de redactori si realizatori de emisiuni si inregistrari, dar a fost ca un Inger de garda pentru cantecele mele, care nu au mai fost lovite de atunci si pana azi.

Ziarul de Garda, Nr.17, februarie 2006

Lansarea CD-ului „Aprindeti luminile” – o realizare de exceptie a Ansamblului etnofolcloric „Crenguta de Iedera”

Zicea inteleptul Emil Cioran ca (il citam): „Orice stare de har izvoraste dintr-o foame cultivata, voita...” Ei bine, probabil de aceasta „foame” sublima sunt atinsi toti, fara exceptie, acesti minunati rapsozi ai Eposului nostru folcloric inestimabil, care si-au descoperit harul (acesta e cuvantul!) prin mijlocirea altui har cu care natura a inzestrat-o din plin, pre nume Maria Iliut. I se mai zice si Privighetoarea din Muntii Crasnei, care a coborat pe sesurile Tarii de Jos a Moldovei Stefane cu toata zestrea ei de acasa, din Bucovina – si portul, si cantecul de la vatra, rostit din mosi-stramosi, si obiceiurile, adica cu toate comorile spirituale cu care se poate mandri neamul nostru.
Mostenind o voce inconfundabila, dar si o deschidere sufleteasca si o bunatate nedisimulata ce o remarca, Maria Iliut se daruie incontinuu acestui sublim si mistuitor „Chin”, cu care a impovarat-o Destinul.
Iar marele ei noroc a fost sa-si indrepte cararile si sperantele in bine spre Universitatea de Stat din Moldova, care a primit-o in familia ei cu dragoste si cu bratele deschise. Si aceasta deschidere, aceasta generozitate a fost si continua sa fie rasplatita din plin, asa cum numai distinsa doamna Maria Iliut stie s-o faca! Nu vom vorbi despre performantele care i-au reusit pana in prezent. Vom nominaliza doar ultima reusita, una de exceptie – lansarea CD-ului „Aprindeti luminile”, cele 17 perle inmanunchind traditii de Craciun si Anul Nou, adunate si slefuite cu inspiratie si migala de prin partile Bucovinei, dar si de prin satele Moldovei de catre inzestratii artisti din ,,Crenguta de Iedera”, aroma si prospetimea careia se mentine mereu la aceeasi temperatura a creatiei si originalitatii.
Lansarea acestui CD a fost de fapt si un prilej de bucurie pentru multe personalitati care dau stralucire, vigoare si putere de rezistenta comorilor noastre autentice etnofolclorice, de a se reintalni cu prietena si colega lor Maria Iliut, a mai sta la taifas, a discuta despre ale noastre chiar in toiul frumoaselor Sarbatori de iarna?
Caci pe toti ii unesc nu numai vechile prietenii si calitatea lor de promotori si pastratori ai folclorului nostru muzical si al traditiilor netrecatoare, dar si spiritul de solidaritate, de coeziune profesionala, de sustinere morala si de incurajare a colegilor de breasla. De fapt, aceasta s-a si intamplat cu acestei stralucite manifestari de suflet.
Bineinteles ca nu putea lipsi de la acest semnificativ eveniment cultural-spiritual si inzestratul, pasionatul si neobositul cautator si valorificator de folclor national muzical autentic Andrei Tamazlacaru, acela care de fapt i-a deschis unda verde Mariei Iliut in arta muzicii populare profesioniste, dansul fiind si moderatorul seratei de lansare a CD-ului „Aprindeti luminile”.
...Au venit la Casa de Cultura a Universitatii noastre s-o felicite pe protagonista si pe toti membrii deja celebrei „Crengute de Iedera” renumitii rapsozi Maria Mocanu, Nicolae Gribincea, Veta Ghimpu-Munteanu, Tudor Ungureanu, precum si Tudor Colac, etnograf de vocatie, Vasile Chiselita, muzicolog, doctor in Studiul Artelor, inzestrata poeta Nina Slutu.
Gazda primitoare, domnul rector Gheorghe Rusnac, avea sa faca o confesiune sincera si emotionata:
- Cu totii venim de la vatra parinteasca, deci suntem cu totii pasionati de muzica populara, de folclorul nostru neasemuit. Drept dovada ne poate servi minunatul colectiv etnofolcloric „Crenguta de Iedera”, alcatuit din copii talentati si devotati artei populare din diferite zone folclorice ale Moldovei. Iar doamna Maria Iliut ne serveste drept model de pedagog, de om cu deosebite calitati morale si artistice, inzestrata de la Dumnezeu cu un talent deosebit. Iar o mai buna imagine in lume a Universitatii noastre pe care o fac astazi colectivele artistice si in particular „Crenguta de Iedera” nici ca ar putea fi. Munca voastra demonstreaza ca, daca semeni ceva bun, numaidecat vei culege roade bune.
Pregatind bine terenul pentru cele ce urmau sa se intample in seara de 5 ianuarie, dl Valentin Tomulet, decanul Facultatii de Arte Frumoase a scos in evidenta inaltele calitati vocale si interpretative ale ansamblului, mentionand ca aceste performante se datoreaza eforturilor mari pe care le depun toti membrii formatiei etnofolclorice „Crenguta de Iedera”, dar, inainte de toate, doamna profesoara Maria Iliut.
- Va multumim din suflet, si-a incheiat interventia dl V.Tomulet, si va admiram pentru faptul ca dumneavoastra aprindeti mereu luminile in sufletele noastre.
Despre inaltele calitati profesionale de netagaduit ale „Crengutei de Iedera”, pe care maestrul Andrei Tamazlacaru il considera drept o sursa de Lumina ce determina insusi pulsul identitatii noastre nationale, au vorbit cu multa patrundere si inspiratie Maria Mocanu, Veta Ghimpu-Munteanu, Tudor Ungureanu, Tudor Colac, Petru Cocarta, sef de Laborator la Institutul National de Ecologie s.a.
In incheierea acestor sumare notite, prilejuite de lansarea CD-ului „Aprindeti luminile”, reproducem un pasaj inspirat care ii apartine aceluiasi maestru Andrei Tamazlacaru, tiparit pe foaia de titlu a CD-ului:
„...Aprindeti luminile si veti vedea ca studentii Universitatii de Stat din Moldova au stiut sa depoziteze in relicvariul etnografic al capelei folclorice „Crenguta de Iedera”, initiata de Maria Iliut, minunate imnuri, colinde de Craciun, uraturi, plugusoare si sorcove – din ciclul agrar de Anul Nou, rituri magice, teatralizate (Capra, Ursul, Calul, Cerbul etc.), de unde vor fi luate si puse pe firul timpului, reinviate ori de cate ori oamenii vor avea nevoie de minune...”