marți, 9 octombrie 2007

Cand toti imi inchideau gura,el m–a incurajat sa cant romaneste


Daca privesc dintr–o parte viata mea, o vad amestecata cu cantecele romanesti din Bucovina, cu folclorul de la Crasna, cu melodiile seculare ale romanilor din Carpati. Datorita acestei comori folclorice, m–am simtit in apele mele, m–am simtit bogata, caci inca sunt atatea cantece de cules si de cantat despre Bucovina mea draga.

Totusi, a fost o perioada cand m–as fi bucurat sa ma nasc muta, caci tot cuvantul pe care–l cantam, era taiat din repertoriu. Culmea a fost atunci cand am fost selectata pentru un turneu in Cipru si am fost data jos, practic, din avion, pentru ca cineva in ultimul moment a decis din nou ca tot ce cant e romaneste. Mi–am zis atunci ca nu mai pot, caci nu stiam sa cant altfel, iar ei ziceau ca nu numai limba mi–i romana, ci si cantarea cuvintelor.

Asa m–a descoperit Andrei Tamazlacaru, care a apreciat tocmai cantecele neaose si folclorul autentic al fetelor de la Talancuta, al altor interpreti. Devenisem atunci foarte timida in cantecele mele si el a fost cel care m–a facut sa ridic fruntea, sa–mi dreg vocea si sa cant. Stiu ca a fost mereu intr–o batalie cu tot felul de redactori si realizatori de emisiuni si inregistrari, dar a fost ca un Inger de garda pentru cantecele mele, care nu au mai fost lovite de atunci si pana azi.

Ziarul de Garda, Nr.17, februarie 2006

Niciun comentariu: