Lecţia de demnitate a Mariei Iliuţ

NUMAI CÂNT ŞI DOR DE BUCOVINA

La 10 iunie 2006, Palatul Naţional din Chişinău a găzduit un eveniment de excepţie - cântăreaţa Maria Iliuţ şi-a adunat admiratorii şi prietenii la prima ei seară de creaţie, intitulată sugestiv "Numai cânt şi dor de Bucovina".
Drumul spre acest spectacol a fost unul lung şi anevoios, deşi interpreta are în spate 20 de ani de activitate scenică, o voce superbă şi un repertoriu folcloric singular în peisajul muzicii populare româneşti: cântece de joc, de leagăn, păstoreşti, colinde, doine şi balade, culese exclusiv din dulcea Bucovină. Ca să vii atât de "târziu" în faţa publicului cu un spectacol atât de cutremurător trebuie să dai dovadă de multă onestitate, tenacitate şi de infinită răbdare. Mai cu seamă astăzi, când cei cu bani, dar cu o prestaţie îndoielnică, îşi lansează casete şi CD-uri pe mică pe ceas.
Spectacolul n-a fost prilejuit de o anumită aniversare, ci de o lansare de CD, cu acelaşi titlu - "Numai cânt şi dor de Bucovina". Editarea unui CD era un vis vechi al cântăreţei, pe care ni l-a mărturisit acum trei ani, când s-a întors din Italia, unde, zicea ea, se simţea ca o pasăre închisă în colivie. Timp de doi ani s-a aflat în oraşul gondolelor. Fiind invitată de nişte italieni pe care i-a cunoscut la Chişinău, Maria cânta într-un hotel-restaurant, împreună cu un grup de interpreţi din România. Bucovineanca le-a plăcut atât de mult urmaşilor lui Cezar, încât contractul, încheiat pe o perioadă de trei luni, i-a fost prelungit până în vara lui 2001. Programul, format din repertoriul ei de-acasă, era conceput pentru turiştii străini. Moldovenii aflaţi în Italia, din păcate, nu prea veneau la concertele ei, biletele fiind prea scumpe pentru buzunarul lor. Revenind la baştină, Maria avea să ne spună că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Şi pentru că la "Veneţia e cu totul altfel": e una să visezi şi e cu totul alta să vezi... Acolo, mai zicea cântăreaţa, a constatat - pentru a câta oară - că noi, moldovenii, nu ştim să ne apărăm demnitatea şi să ne preţuim sănătatea şi libertatea.
La întoarcere, Maria s-a reîncadrat în muncă. De câţiva ani, conduce Ansamblul etnofolcloric "Crenguţă de iederă" de la Universitatea de Stat din Moldova şi cel de la Palatul de creaţie a copiilor. Tot atunci, artista s-a apucat să pregătească CD-ul, în care a inclus tot ce-a adunat de-a lungul anilor. Şi-a început activitatea în Ansamblul etnofolcloric "Tălăncuţa" condus de Andrei Tamazlâcaru. Până atunci, mai încercase să se angajeze într-o orchestră de muzică populară. Dirijorii, însă, îi spuneau: vocea ta e superbă, dar ai accent românesc. Slavă Domnului, Tamazlâcaru nu s-a temut: a acceptat acest accent şi a promovat-o. Cu "Tălăncuţa", Maria Iliuţ a înregistrat la radio majoritatea melodiilor. O parte din repertoriu l-a realizat cu Ansamblul etnofolcloric "Ştefan Vodă". Cântecele de joc le-a pregătit cu Orchestra de muzică populară "Busuioc Moldovenesc", dirijat de Mihai Amihalachioaie, originar din Molniţa Bucovinei, care o cunoştea de acasă, adică, de la Crasna, din Ţara de Sus, de unde descinde Maria Iliuţ.
La spectacol au venit s-o susţină toţi bucovinenii din Chişinău - Mihai Amihalachioaie, Ion Paulenco, Marin Gheras, ansamblurile etnofolclorice şi soliştii cu care a colaborat, precum şi tinerii interpreţi pe care i-a lansat: Cristina Pintilie, Elena Negruţă, Cezara Elena ş.a. De asemenea, a venit şi un grup etnofolcloric de la Crasna, împreună cu poetul bucovinean Vasile Tărâţeanu. Soliştii au fost acompaniaţi de Orchestra de muzică populară "Mugurel", condusă de Ion Dascăl. A fost un spectacol de zile mari, la care visează orice artist consacrat. Succesul se datorează, în mare parte, şi regiei de calitate, semnate de Lidia Pamfil, care a reuşit să imprime evenimentului o semnificaţie aparte.
Joia trecută, Maria Iliuţ a dat o lecţie tuturor interpreţilor de muzică populară din spaţiul dintre Prut şi Nistru. Zicea odată Maria că, astăzi, la cântat se pricepe multă lume. "Mai este, însă, un detaliu important pentru un interpret de muzică populară - să-ţi formezi un repertoriu care te reprezintă, să-i dai fiecărui cântec nuanţa sau culoarea potrivită. Din păcate, mulţi cântăreţi cu capacităţi vocale extraordinare, neavând un repertoriu şi cântând lucrările altora, îşi pierd, chiar de la începutul carierei, individualitatea artistică. “Maria Iliuţ rămâne modelul de interpret, care le are pe toate - şi voce, şi har, şi repertoriu, şi ţinută scenică. Este un artist complex, fapt ce o deosebeşte în mediul artistic de la noi. Poporul nostru a avut mai multe Marii. Şi ar fi bine să se ştie că una dintre ele, inconfundabilă şi irepetabilă, este cea de la Crasna.